De cate ori ma vrei si eu nu ma pot uita la tn ca nu vreau

De câte ori te-ai uitat în oglindă şi ţi-ai spus că nu-ţi place ceva la tine? De câte ori ţi-ai fi dorit să ai părul blond în loc de brunet, ochii albaştrii în loc de căprui? De câte ori ţi-ai dorit să fii mai slabă sau mai grasă, să fii mai înalt sau mai scuns, mai cu pacheţele de muşchi sau fără? De câte ori când ai trecut pe lângă o persoană, ai privit cu jind la ea şi ţi-ai fi dorit şi tu să arăţi aşa? Zilnic te uiţi în oglindă şi te gândeşti ce ai mai putea schimba la tine pentru a fi mai frumos/frumoasă. Şi ce e mai grav… că şi copii noştrii au început să gândească la fel. Vezi fetiţe de 6-7 ani cum stau şi se analizează în oglindă şi le auzi oftând: ”Ce-aş fi vlut să fiu cleaţă”. Băieţi mici de 8 ani care plâng când vin acasă de la şcoală pentru că ceilalţi băieţi le-au zis că sunt urâţi. Oare să conteze atât de mult ”coaja”? Am văzut persoane nu atât de plăcute estetic, dar cu un suflet mai frumos decât multe altele. Am cunoscut persoane extraordinar de frumoase, atât de frumoase că te uitai şi te minunai. După ce le-am cunoscut, m-am îngrozit. Mi se păreau oribile. Aveau sufletul murdar, plin de mândrie, egoism şi răutate. Orice fată merită să se simtă bine cu ea însăşi. Coaja se duce, sufletul rămâne! Numai noi putem schimba lumea, putem schimba mentalitatea! Orice om trebuie să vadă cât de frumos este el cu adevărat!