Toţi te ştiu dar nimeni nu te cunoaşte, te judecă după aparenţe, cred că ai o viaţă perfectă dar nici nu îşi imaginează ce luptă duci zi de zi cu propriile gânduri. Câteodată râzi câteodată plângi dar nimeni nu se uită dincolo de cuvinte, îi păcăleşti cu un zâmbet fals pe care îl porţi zilnic, nimeni nu ştie ce e în sufletul tău, nu ştie că te calcă pe sentimente fără milă. Aruncă cu săgeţile vieţi în tine ca şi cum tu nu ai simţi nimic dar defapt simţi tot, simţi mai mult decât ar trebui să simţi.
În exterior areţi că eşti tare dar în interior duci o luptă cu lacrimile, încerci să le stăpâneşti dar nu reuşeşti mereu, evadează chiar în cele mai nepotrivite momente. Şi cui îi pasă? Îţi zic eu, nimănui , pentru că nimeni nu se va opri să te întrebe "ce ai păţit" sau "de ce plângi". Aşa este lumea indiferentă, dar eu de ce să fiu altfel? Mie de ce să îmi pese de toţi? De ce nu pot să fiu indiferentta şi să mă gândesc doar la mine?
Sunt doar nişte întrebări fără răspuns, şi vor rămâne tot fără răspuns....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu