Proprietatile plastifiantilor

 Proprietatile plastifiantilor sunt determinate de conditiile impuse in  functie de natura si domeniiile de intrebuintare a lor.Proprietatile cerute plastifiantilor sunt dictate de natura si intrebuintarea specifica a polimerilor plastifiati.Nu exista insa o substanta care sa intruneasca insusirile cerute unui plastifiant ideal.In practica se folosesc in cele mai multe cazuri amestecuri de plastifianti astfel incat sa se poata obtina caracteristicile necesare ale materialelor prelucrate.

    Insusirile principale impuse plastifiantilor pot fi grupate in doua categoriiprincipale : in functie  de structura produsului si de proprietatile ce decurg din aceasta si in raport cu tehnologia de fabricare.

Compatibilitatea cu polimerul.Procedeele si conditiile de prelucrare ale plastifiantilor impu ca aceste substante sa fie compatibile cu polimerul.Aceasta inseamna de fapt, ca plastifiantul poate forma un sistem omogen cu polimerul si nu exudeaza din acest sistem.Compatibilitatea depinde de  masa moleculara, de forma si de polaritatea plastifiantului .

     Grupele de plastifianti

           1.Grasimi tehnice si uleiuri naturale

           2.Esteri organici ai acidului fosforic:

              a)compusi  alifatici: tributil-fosfat, tri-(etil-hexil)-fosfat,tricloro-etil-fosfat;

             b)compusi aromatici: trifenil-fosfat, tricrezil-fosfat, trixilenil-fosfat;

             c)compusi alifatici-aromatici: (di-etil-hexil)-fenil-fosfat.

          3.Esteri ai acidului ftalic:

             a)derivati de la  alcooli-: dibutil-ftalat, di(-etil-hexil)-ftalat, diciclohexil-ftalat, di-(metil-gicol)-ftalat

             b)derivati de la alcooli ai hidrocarburilor alchil aromate si fenoli:difenil-ftalat, butil-benzil-ftalat:

            c)dimetil-glicol-ftalat.

   4.Esteri ai altor acizi organici:

       a)acetati ai acolilor polivalenti si in special ai glicerinei;

        b)esteri ai acizilor  grasi saturati, superiori, cu alcooli mono- sau polivalenti, butil-stearat, esterii cu hexa-triolul ai acizilor grasi functii de distilare cu hexanitrol;

    

        c)esteri ai acizilor nesaturati alifatici, esteri ai acizilor oileic, ricinoleic si linolic,cu alcooli monovalenti sau polivalenti;

        d)esterul metilic al acidului abietic si esterul metilic al acidului abietic hidrogenat;

      e)esteri ai aicizilor alifatici polibazici, esteri ai acidului sebaic si adipic, cu butanol, etil-hexanol, metilic-ciclohexanol;

      f)esteri ai hidroxi-acizilor, esteri ai acizilor tartric si citic in special cu butanol si 2-etil-hexanol.

     g)esterii  tretilen-glicolului: inspecil di-2-etil-butirat de trietilen-glicol;

      h)poliesteri :esterul acidului adipic cu glicol:

       i)esteri ai acizilor sulfonici: p-toluen-sulfonat de o-crezil, alchil-sulfonat de fenil.

  B.Alcooli: glicerina,sorbita,polietilen-glicol cu masa moleculara mica.

  C.Cetone:camfor, dioctil-cetona,cetone mixte,alifatice-aromatice.

  D.Eteri: 1.Eterii monomoleculari:eterul crezilic,difenil-oxid,dialcoxi-benzen,eterul amil naftalic,eteri ai glicerinei.

              2.Eteri polivinilici alifatici cu masa moleculara mica:eterul polivinilic-metilic,eterul polivinil-etilic.

 E.Hidrocarburi clorurate in special derivati clorurati ai difenilului,clor-decalina.

 F.Compusi cu azot:

       1.Dervati de la uree N-substitutii,in special dietil-difenil-uree.

       2.Sulfamide,inspecial p-toluen-sulfon-amida.

Capacitatea de gelifiere a plastifintilor.Capacitatea de gelifiere influeteaza conditiile de prelucrare a matrialelor plastice, fiind legata de proprietatile cu solvatare al plastifiantului.

Cu cat plastifianul gelicifa mai bine si mai raid,cu atat materialul plastc se prelucreaza mai usor.Exista cazuri in care o gelifiere prea rapida nu ete recomandata,de exemplu in cazul pastelor de baza P.V.C,situatie in carre se vor folosii plastifiani adecvati.

Comportarea plastifiantior la rece si la cald se referea la punctul de fierbere care este influentat de masa moleculara a plastifiantului.Indicele de vascozitate ridicat,nu denota intotdeauna si o buna comportare a plastifiantuui la temperaturi joase.Este important ca plastifiantul sa prezinte

O stabilitate termica ridicata,ca sa nu se elimie la cald sub forma unor produse de dregradare usoare si mai volatile.Din acest punct de vedere plastifantii polimeri si semipolimeri prezinta unele avantaje fata de cei monomoleculari.

Rezistenta la migrare.Proprietatea plastifiantului de a difuza dintr-un material plastifiant intr-unul sarac in plastifiant cu care se afla in contact se numeste mirare,iarrezistenta plastifiantilor la migrare trebuie sa fie cat mai mare.Stabilitatea la migrare depinde de compatibilitatea plastifintului si de mobilitatea sa in materialul plastifiat.Aceasta proprietate este influentata de temperatura,de coeficientii de difuzie ai celor doua sisteme si de durata de expunere.

Rezistenta la dizolvanti,uleiuri si detergenti.O rezistenta satisfacatoare fata de dizolvanti si uleiuri prezinta numai plastifiantii polimeri datorita masei lor moleculare mari.Rezistenta la detergenti presupune  o buna compatibilitate a plastifiantului cu polimerul si totodata o polaritate limitata,pentru a evita afinitatea pentru detergentii puternic polari.Dizolvarea  plastifiantului  in aceste medii,va duce la distrugerea compoundului.

Stabilitatea fata de apa impune insolubilitatea si in  consecinta limtarea extractiei,din materialul plastifiat,precum si nehigroscopicitaea plastifiantului.

Stabilitatea termica.In timpul prelucrarii,si la unele utilizari ulterioare,plastifiantul trebuie sa prezinte o stabilitate termica ridicata.In cazul instabiliatii termice plastifiantul poate migra din compound sunt  mai volatile si degradeaza in consecinta materialul plastic .

Rezistenta la lumina.Energia luminoasa are o actiune asupra plastifiantilor comparabila cu cea a caldurii si are o actiune favorizanta asupra fenomenelor de migrare.Rezistenta la lumina a compoundului este numai partial influeta de plastifant,schimbarile de culoare si alte manifestari de imbatranire fiind in mare parte o consecinta a comportatii polmerului.

Neinflamabilitatea constituie o conditie necesara mai ales pentru anumite domenii de intrebuintare cu caracter special ale materialelor plastice.Pentru a conferi neinflamabilitatea compoundurilor este necesar ca intervalul de distlare al plastifiantilor sa fie cat mai ridicat,cel putin intre 200-300 o C la 20 mm Hg ceea ce impune un punct de inflamabilitate ridicat.

Eficacitatea ridicata.Eficacitatea unui plastifiant se refera la cantitatea minima de plastifiant necesara pentru a obtine anumite proprietati prscrise ale materialului plastifiat.Aceasta insusire a plastifiantilor se poare orela cu scaderea temperaturii de vitrifiere pentruun anumit polmer sau cu necesarul de plastifiant pentru a ajunge la o proprietate mecanica anumita.In afara de structura si de masa moleculara,unul din cei mai importanti factori care determina eficienta plastifiantului este ratia lui de difuzie in matricea polimerului.Cu cat difuzia este mai mare,cu atat eficienta lui este mai ridicata.

Pentruca proprietetile fizice ale amestecului sa fie constante in cadrul unor limite cat mai largi de temperatura,este necesar ca eficacitatea plastifiantului sa nu fie influentata prea mult de temperatura.Se considera ca lastifant relativ eficace.acel plastifiant care adaugat in cantitati cat mai mici posibile duce la obtinerea efectului dorit