Suntem adolescenţi.Nu ştim ce vrem dar nici nu vrem să aflăm.Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă dar sperăm la ce-i mai bun.Ne rătăcim pe drum chiar înainte să începem,hoinărim printre propriile regrete şi promisiuni.Regrete care dor abia după ce realizăm că ele există.Suntem victime ale propriilor firi,avem caractere instabile şi ne perplexăm până şi conştiinţa,pe noi înşine.Ţinem în noi alter ego-uri de care nu aflăm decât în situaţii limită şi momente de disperare.Ne place să credem că ne jucăm cu destinul dar rămânem devastaţi când conştientizăm de fapt,că el se joacă cu noi.Fie că visăm cu ochii deschişi sau închişi,noi tot nu ştim ce este realitatea autentică,ci doar avem impresia că ştim.Aşa este.Suntem puternici dar când vine vorba de o provocare reală,ezităm.Întotdeauna vom da un pas înapoi şi vom ricoşa de câte ori vom avea ocazia.Nu este vina noastră ci doar nu suntem destul de pregătiţi.Fugim de adevăr şi privim minciuna ca pe o alternativă mai puţin dificilă.Ne temem de dezamăgire.Să dezamăgim sau să fim dezamăgiţi.Nu ne este frică de răspunsuri aşa cum ne este de întrebări.Suntem destul de naivi să lăsăm garda jos în cele mai nepotrivite momente şi asta pentru că ne lăsăm cuceriţi de cuvinte şi mai puţin de fapte.Într-adevăr,învăţăm din greşeli ..pentru că ăsta e drumul spre maturitate.Dar noi nu căutăm aşa ceva ci suntem luaţi prin surprindere de cele mai multe ori.Indiferent de ce se întâmplă,găsim scuze pentru orice.Adolescenţii au mai multă motivaţie ca oricine.Avem destulă voinţă să ne urmărim visele dar uneori,nu reuşim şi atunci dăm vina pe soartă.Dar este ceva..ceva ce scoate ce e mai bun,respectiv ce-i mai rău din noi (depinde de caz .Oh,da!Dulcea-amară iubire!Adolescent îndrăgostit?Ceva interesant şi total incurabil.Iubirea adolescentină e un fel de blestem care reuşeşte să te aducă la cel mai înalt nivel de extaz şi apoi te distruge lăsându-te să te ineci în propriile lacrimi.Cred că asta ne defineşte îngrozitor de mult.Cel mai amuzant e faptul că nimeni nu o poate întelege,e total de nedescifrat.Nu există pe pâmânt o fiinţă la fel de slabă,confuză şi speriată.Un dezastru total care aduce consecinţe,care lasă răni şi care te transformă în cine nu sperai niciodată că o să fii.Şi totuşi,la final încă eşti capabil să afirmi “au fost cele mai frumoase momente din viaţă” Da,chiar ai fi dispus să treci peste acele momente lungi de tortură pentru acele clipe de fericire şi acele zâmbete care aproape te desfigurau.Şi să nu uităm de amintiri.Cu siguranţă,adolescenţa este şi va fi cea mai frumoasă amintire pe care o porţi în suflet,ca un accesoriu preferat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu